- huzmet
- HUZMÉT, huzmeturi, s.n. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcţie; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul1 etc., sau venitul ocnelor şi al vămilor. – Din tc. hizmet.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HUZMÉT s. v. funcţie, post, serviciu, slujbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehuzmét s. n., pl. huzméturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografichuzmét (huzméturi), s.n. – 1. Funcţie, slujbă, profesie. – 2. Venit. – 3. Impozit. – 4. Dar, plocon. – Megl. huzmete, megl. izmet. tc. huzmet (Şeineanu, II, 217; Lokotsch 861; Ronzevalle 85). – Der. huzmetar, s.m. (locator al unui venit statal). sec. XVIII, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.