humui

humui
HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. tranz. A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

humuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. humuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A HUMU//Í humuiiésc tranz. pop. (pereţi, prispe etc.) A acoperi cu humă; a da cu humă. /humă + suf. humuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • humă — HÚMĂ, hume, s.f. Numele popular al argilei întrebuinţate la spoitul caselor. – Din bg. huma. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÚMĂ s. v. argilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  húmă s. f., g. d. art. húmei; (sorturi) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”