- huiduitură
- HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s.f. Acţiunea de a huidui şi rezultatul ei; huiduială. [pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HUIDUITÚRĂ s. v. huiduială.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehuiduitúră s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.