- hucni
- hucní, pers. 3 sg. hucnéşte, vb. IV (reg.) a vărsa, a borî.Trimis de blaurb, 26.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
icni — ICNÍ, icnesc, vb. IV. intranz. 1. A geme, a gâfâi adânc şi scurt (din cauza efortului, a unei izbiri, a durerii). 2. A produce sunetele caracteristice sughiţului, vomitării etc. – Din bg. iknah. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ICNÍ vb … Dicționar Român