- hrentuit
- HRENTUÍT, -Ă, hrentuiţi, -te, adj. (reg.) Stricat, uzat, dărăpănat. – v. hrentui.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HRENTUÍT adj. v. degradat, deteriorat, înve-chit, stricat, uzat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehrentuít adj. m., pl. hrentuíţi; f. sg. hrentuítă, pl. hrentuíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.