- horţog
- horţóg s. n., pl. horţoágeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
hoarţă — hoárţă, hoárţe, s.f. (reg.) 1. car vechi, stricat; horţog. 2. violină; rablă. Trimis de blaurb, 22.12.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român