holocrin

holocrín adj. m. (sil. -crin), pl. holocríni; f. sg. holocrínă, pl. holocríne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HOLOCRÍN, -Ă adj. (Despre secreţii exocrine) Care, împreună cu celula secretorie, formează elementele componente ale secreţiei glandulare. [< fr. holocrine, cf. gr. holos – întreg, krinein – a secreta].

Trimis de LauraGellner, 21.04.2005. Sursa: DN



HOLOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) al cărei produs de excreţie este eliminat prin dezintegrarea întregii celule glandulare. (< fr. holocrine)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN