- hohoti
- HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic şi prelung; a vui. – Din sl. hohotati.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98hohotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hohotésc, imperf. 3 sg. hohoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hohoteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA HOHOT//Í hohotiésc intranz. 1) A râde sau a plânge cu hohote. 2) fig. (despre spaţii întinse, păduri, văi) A produce sunete prelungi şi răsunătoare care se aud departe sau de departe. /<sl. hohotatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXhohotí (hohotésc, ít), vb. – 1. A izbucin în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creaţie expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati "a rîde", cf. rus. chochot "hohot" (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluţie este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv şi poate, fireşte, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît "a izbucni în rîs", pe cînd în rom. ideea de "rîs" sau de "plîns", pare secundară, ideea iniţială fiind cea de "în chip zgomotos"; cf. mr. huhutescu, huhutire "a striga, a urla". – Der. hohot, s.n. (hohot); hohoteală, s.f. (rîs), cf. chicoteală.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.