- hoantă
- HOÁNTĂ, hoante, s.f. v. hoancă.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRMhoántă, hoánte, s.f. (reg.) lepădătură, târâtură.Trimis de blaurb, 24.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
hanţă — HÁNŢĂ, hanţe, s.f. (reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrenţuit, de proastă calitate. 2. fig. Gură (care vorbeşte mult şi fără rost). ♢ expr. Bun de hanţă = flecar, vorbăreţ, guraliv. – cf. ucr. b a n c a mârţoagă . Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
hoancă — HOÁNCĂ, hoance, s.f. (Rar) Hoaşcă. [var.: hoántă s.f.] Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM HOÁNCĂ s. v. baborniţă, cotoroanţă, hoaş că, zgripţuroaică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hoáncă s. f., g. d … Dicționar Român