- antagonist
- ANTAGONÍST, -Ă, antagonişti, -ste, adj. Care se află în antagonism (unul faţă de altul); antagonic. ♢ Contradicţie antagonistă = contradicţie antagonică. – Din fr. antagoniste, lat. antagonista.Trimis de ana_zecheru, 28.02.2009. Sursa: DEX '98Antagonist ≠ neantagonistTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeANTAGONÍST adj. antagonic, opus, potrivnic. (Interese antagonist.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeantagoníst adj. m., pl. antagoníşti; f. sg. antagonístă, pl. antagonísteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANTAGONÍ//ST antagoniststă (antagonistşti, antagonistste) 1) Care ţine de antagonism; propriu antagonismului. 2) Care acţionează în sens opus. Muşchi antagonistşti. /<fr. antagoniste, lat. antagonista, antagonistusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANTAGONÍST, -Ă adj. Care este opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonic. ♢ Contradicţie antagonistă = tip de contradicţie specific orânduirilor bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, constând în opoziţia de interese fundamentale dintre clasele orânduirii respective (sau uneori, în sânul clasei dominante, dintre anumite grupe şi fracţiuni ale ei). [< fr. antagoniste, cf. rus. antagonist, lat. antagonista < gr. anti – contra, agon – luptă].Trimis de LauraGellner, 02.03.2006. Sursa: DNANTAGONÍST, -Ă I. adj. antagonic. II. adj., s. n. (substanţă, agent, muşchi) care împiedică efectele agonistului2 (II). (< fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.