- anin
- ANÍN s.m. v. arin.Trimis de ana_zecheru, 10.07.2008. Sursa: DEX '98anín (aníni), s.m. – Specie de arbore. – var. anine, arin(e). – Mr. arin, megl. rin. lat. *alninus, de la alnus (Hasdeu 1205; Densusianu, Hlr. 119; Candrea, Conv. lit., XXXIX, 1120; Puşcariu 90; REW 375a; DAR; Rosetti, Rhotacisme, 20). Pentru cuvîntul lat., cf. Meillet, s. v. alnus. Alternanţa arin – anin pare să arate că trebuie plecat de la o formă disimilată *alinus › arin, care ulterior s-ar fi asimilat arin › anin. Ambele forme rom. se bucură de mare circulaţie, anin mai ales în Munt. şi Banat. Schimbarea de accent trebuie să fie proprie lat. Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 147, Hasdeu şi Densusianu consideră forma anin anterioară lui arin. Der. anină, s.f. (fruct de arin); aninaş, s.m. (liliac sălbatic); aninet, aniniş, s.n. (pădurice de arini); arinişte, (var. aninişte), s.f. (ariniş).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.