hartă

HÁRTĂ, hărţi, s.f. Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei pământului (totală sau parţială), generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice. ♢ (În sintagmele) Harta fusurilor orare = hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare. Hartă geologică = hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formaţii geologice. Hartă hidrologică = hartă pe care sunt reprezentate repartiţia proprietăţilor fizice şi chimice şi condiţiile de zăcământ ale apelor subterane. Hartă lingvistică = hartă rezultată din cartografierea faptelor de limbă. Hartă sinoptică = hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice. Hartă de anomalii = hartă care indică abaterile (actuale) ale unor elemente meteorologice, faţă de valorile medii multianuale. – Din ngr. hártis.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÁRTĂ s. (geogr.) (înv.) mapă.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



hártă s. f., g.-d. art. hărţii; pl. hărţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HÁRTĂ hărţi f. Reprezentare grafică, în plan orizontal, a suprafeţei globului pământesc (totală sau parţială), generalizată şi micşorată la o anumită scară. ♢ hartă geologică hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formaţii geologice. [G.-D. hărţii] /<ngr. hártis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hártă (hắrţi), s.f. – 1. Reprezentare grafică a suprafeţei pămîntului. – 2. (înv.) Document. – Mr. hartă. ngr. χάρτις (DAR). sec. XVII. – Der. hărţulie (var. înv. hărtulie), s.f. (hîrtie, maculatură). cf. hîrtie.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER