haiducesc

haiducesc
HAIDUCÉSC, -EÁSCĂ, haiduceşti, adj. De haiduc. – Haiduc + suf. -esc.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HAIDUCÉSC adj. (pop.) ortomănesc. (Cete haiducesceşti.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

haiducésc adj. m., f. haiduceáscă; pl. m. şi f. haiducéşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

HAIDUC//ÉSC haiducesceáscă (haiducescéşti) Care este caracteristic pentru haiduci. Cântec haiducescesc. /haiduc + suf. haiducescesc
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • haiduci — HAIDUCÍ, haiducesc, vb. IV. intranz. A duce viaţă de haiduc. ♦ refl. A se face haiduc. – Din haiduc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HAIDUCÍ vb. (rar) a hoţi, (pop.) a viteji, a voinici. (haiduci prin codri.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • ortomănesc — ORTOMĂNÉSC, EÁSCĂ, ortomăneşti, adj. (În poezia pop.) De ortoman, haiducesc. [var.: iortomănésc, eáscă, iortomăneşti adj.] – Ortoman + suf. esc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORTOMĂNÉSC adj. v. haiducesc …   Dicționar Român

  • haiduc — HAIDÚC, haiduci, s.m. 1. Om care, răzvrătindu se împotriva asupririi, îşi părăsea casa şi trăia în păduri, singur sau în cete, jefuind pe bogaţi şi ajutând pe săraci; haramin. 2. (înv.) Soldat mercenar. – Din bg., scr. hajduk. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • iortomănesc — IORTOMĂNÉSC, EÁSCĂ, adj. v. ortomănesc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  iortomănésc, adj. m. (înv.; despre haiduci) haiducesc, vitejesc. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”