- gurguţa
- gurguţá, gurguţéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoţa. 2. a se fuduli.Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată … Dicționar Român