grundui

grundui
GRUNDUÍ, grunduiesc, vb. IV. tranz. A aplica un strat de grund pe suprafaţa unui obiect. – Grund + suf. -ui.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

grunduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. grunduiésc, imperf. 3 sg. grunduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. grunduiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A GRUNDU//Í grunduiiésc tranz. (obiecte, pereţi, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. grunduiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • grunduire — GRUNDUÍRE, grunduiri, s.f. Acţiunea de a grundui şi rezultatul ei. – v. grundui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  grunduíre s. f., g. d. art. grunduírii; pl. grunduíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • grunduit — GRUNDUÍT, Ă, grunduiţi, te, adj. Pe suprafaţa căruia s a aplicat un strat de grund. – v. grundui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  grunduít adj. m., pl. grunduíţi; f. sg. grunduítă, pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”