grunduit

GRUNDUÍT, -Ă, grunduiţi, -te, adj. Pe suprafaţa căruia s-a aplicat un strat de grund. – v. grundui.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



grunduít adj. m., pl. grunduíţi; f. sg. grunduítă, pl. grunduíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic