- greaţă
- GREÁŢĂ, greţuri, s.f. 1. Senzaţie neplăcută, adesea însoţită de vărsături, reprezentând reacţia unor receptori nervoşi din cavitatea abdominală la diverşi agenţi. 2. fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă faţă de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eaţă.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GREÁŢĂ s. 1. (FIZIOL.) (pop.) plecate (pl.), (înv. şi reg.) slădici. (A mâncat ceva care i-a produs greaţă.) 2. v. dezgust.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGREÁŢĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegreáţă s. f., g.-d. art. gréţei; pl. gréţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGREÁŢĂ gréţuri f. 1) Senzaţie neplăcută (însoţită de vomă), provocată, în special, de tulburări digestive. 2) fig. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; scârbă; dezgust; aversiune; silă; antipatie. [G.-D. greţei] /greu + suf. greaţăeaţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgreáţă (-éţuri), s.f. – 1. (înv.) Greutate, apăsare. – 2. Lehamite, silă. – 3. Scîrbă, greaţă. – Mr. greaţă. De la greu, sau mai curînd de la grea, cu suf. abstract -eaţă (DAR). Der. directă din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Puşcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puţin probabilă. – Der. greţos, adj. (repugnant, scîrbos; mofturos, năzuros); îngreţa, vb. (a face silă); îngreţălui, vb. (a îngreţoşa); îngreţoşa, vb. (a face greaţă).Trimis de blaurb, 03.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.