gospodărie

gospodărie
GOSPODĂRÍE, gospodării, s.f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui ţăran (şi a familiei sale); casă1. ♦ Unitate formată dintr-o locuinţă şi din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun şi valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor. 2. Activitate casnică (a gospodinei); menaj. 3. (Ieşit din uz) Unitate de producţie agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei instituţii (publice) etc.; instituţie sau ansamblu de instituţii care asigură această conducere, administrare. Gospodărie comunală. – Gospodar + suf. -ie.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GOSPODĂRÍE s. 1. (înv. şi reg.) namestie. (Are o gospodărie frumoasă.) 2. v. menaj.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GOSPODĂRÍE s. v. casă, căsătorie, căsnicie, menaj.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gospodăríe s. f., art. gospodăría, g.-d. art. gospodăríei; pl. gospodăríi, art. gospodăríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GOSPODĂRÍ//E gospodăriei f. 1) Totalitate a bunurilor care formează averea unui locuitor (de la ţară). 2) Unitate formată dintr-o locuinţă şi familia care trăieşte în ea. 3) Activitatea casnică a gospodinei pentru satisfacerea necesităţilor de trai ale unei familii. 4) Unitate de producţie (în special agricolă) cu uneltele şi mijloacele de muncă necesare. [G.-D. gospodăriei] /gospodar + suf. gospodărieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • gospodãríe — s. f., art. gospodãría, g. d. art. gospodãríei; pl. gospodãríi, art. gospodãríile …   Romanian orthography

  • sovhoz — SOVHÓZ, sovhózuri, s.n. (În fosta URSS) Gospodărie agricolă de stat. (din rus. sovhoz < sovetskoe hozyaistvo = gospodărie (agricolă) sovietică) [def. MDN, et. MW] Trimis de tavi, 21.07.2004. Sursa: DOOM  SOVHÓZ, sovhozuri, s.n. (În fosta… …   Dicționar Român

  • menaj — MENÁJ, menajuri, s.n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ♢ Şcoală de menaj = şcoală specială pentru fete, în care se predau noţiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ♢ Familie.… …   Dicționar Român

  • gospodar — GOSPODÁR, gospodari, s.m., adj.m. 1. s.m. Om care posedă o gospodărie. 2. s.m., adj.m. (Om) care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituţii, organizaţii etc. 3. s.m. (reg.) Soţ (în… …   Dicționar Român

  • seminatural — SEMINATURÁL, Ă adj. Gospodărie seminaturală = gospodărie ţărănească apropiată de starea gospodăriilor din faza economiei naturale, care nu poate beneficia de tehnica modernă. [cf. it. seminaturale]. Trimis de LauraGellner, 08.09.2005. Sursa: DN  …   Dicționar Român

  • acaret — ACARÉT, acareturi, s.n. 1. Construcţie auxiliară care ţine de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependinţă.… …   Dicționar Român

  • colhoz — COLHÓZ, colhozuri, s.n. Formă de cooperativă agricolă de producţie în fosta U.R.S.S. – Din rus. kolhoz. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COLHÓZ, colhózuri, s.n. colhoz (din rus. kolhoz < kollektivnoe hozyaistvo = gospodărie… …   Dicționar Român

  • gospodări — GOSPODĂRÍ, gospodăresc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituţii, organizaţii etc. 2. refl. şi tranz. fact. A întemeia sau a face pe cineva să şi întemeieze o gospodărie (prin… …   Dicționar Român

  • subretă — SUBRÉTĂ, subrete, s.f. Fată angajată într o casă pentru diverse treburi de gospodărie, mai ales cu atribuţii de cameristă. – Din fr. soubrette. Trimis de IoanSoleriu, 28.07.2004. Sursa: DEX 98  SUBRÉTĂ s. cameristă. (Doamna a angajat o subretă.) …   Dicționar Român

  • bricola — bricolá vb., ind. prez. 1 sg. bricoléz, 3 sg. şi pl. bricoleáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BRICOLÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meşteşugăresc (în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”