- gologan
- GOLOGÁN, gologani, s.m. (În trecut) Monedă de aramă (în valoare de 10 bani); p. gener. (sens curent) monedă de mică valoare; ban. – et. nec.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GOLOGÁN s. v. ban.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegologán s. m., pl. gologániTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGOLOGÁN gologani m. 1) Monedă măruntă cu valoare neînsemnată; para. 2) la pl. fam. Bani în număr nedeterminat; parale. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgologán (gologáni), s.m. – 1. Monedă de aramă de 10 bani. – 2. Bani. Creaţie expresivă, bazată pe rădăcina gog-, s.v.; cf. şi gogoloi, gogoneţ, golomoz. Sensul primar, conform acestei explicaţii, trebuia să fie cel de "bulgăre" sau bilă; pentru trecerea semantică, cf. fr. bille "bulgăre" şi "monedă de aramă", sp. redondo "monedă", sp. din Cuba bolo "monedă de argint". Originea expresivă a fost indicată încă de Bogrea, Dacor., IV, 818; după Cihac, II, 121, urmat de Scriban şi cu îndoieli de către DAR, trebuie plecat de la *golovan, din sl. glava "cap", explicaţie insuficientă. Der. gologăneţ, s.n. (mărunţiş; bănet); gologăni, vb. (a înşela, a escroca, a fura). Din rom. provin mag. din Trans. gologany "monedă de aramă" şi bg. gologan (Capidan, Raporturile, 231).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.