glonţan

glonţan
GLONŢÁN, glonţane, s.n. (Rar) Glod (2). – Din glonţ + suf. -an.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM

glonţán,-ă, glonţáni, glonţáne, adj. (reg.) vârtos ca glonţul; zgrunţuros.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • glonţ — GLONŢ, gloanţe, s.n. Mic proiectil de oţel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonţ. [var.: glónte s.n.] – et. nec. Trimis de gall, 25.10.2007. Sursa: DEX 98  GLONŢ s. 1. v. cartuş. 2.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”