- ghimber
- GHIMBÉR s.m. Plantă erbacee din regiunile tropicale, cu rizom aromatic bogat în uleiuri eterice (Zingiber officinale). [var.: ghimbír s.m.] – Din magh. gyömbér.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GHIMBÉR s. (bot.; Zingiber officinale) (reg.) rădăcină-de-piper-alb.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeghimbér/ghimbír s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGHIMBÉR m. Plantă erbacee tropicală din al cărei rizom se extrag uleiuri eterice. [var. ghimbir] /<ung. gyömberTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGHIMBER, ghimberi, s.m. (În special la sg.) Plantă originară din Asia (Zingiber officinale), al cărei rizom bulbos, cu aspect de homunculus, se utilizează, ras, tăiat felii sau uscat şi măcinat, ca aromatizant pentru preparate culinare şi de cofetărie; se comercializează proaspăt, întreg, felii conservate în sirop sau confiate şi sub formă de pulbere de ghimber; var. ghimbir; engl. gingerTrimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGEghímber s.m. – Plantă erbacee tropicală, aromatică. – var. (înv.) ghimbir, imbir. Mag. gyömber (Cihac, II, 601; Gáldi, Dict., 91), cf. sb., cr. gjumber; var., din rut. imber (sec. XVIII).Trimis de blaurb, 24.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.