gheura

gheura
gheurá (-r, -at), vb. – A curăţa de boabe. – var. gheora. Origine incertă. După Candrea-Dens., 638; cf. REW 3770; DAR şi Rosetti, I, 167, din lat. glabrāre "a netezi", dar semantismul nu este clar. Trebuie să fie cuvînt identic cu a desgheura (var. desghiora, dejgheura), vb. (a scoate miezul de nucă), ce se consideră ca rezultat al lat. *disgluberāre (Candrea; Scriban), sau *disglabrāre (Densusianu, rom., XXXVI, 325; Candrea-Dens., 739; Rosetti, I, 165). Pare a fi vorba mai curînd de un cuvînt legat de ghiară, cf. ghera "a zgîria"; într-atît cele două cuvinte se confundă uneori: cf. lasă mîţa, că te ghioară (Agîrbiceanu).
Trimis de blaurb, 15.10.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • gheară — GHEÁRĂ, gheare, s.f. 1. Formaţie cornoasă ascuţită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări şi mamifere, servind mai ales la apărare şi la atac. ♢ expr. (fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure. A şi… …   Dicționar Român

  • ghiară — ghiáră ( re), s.f. – 1. Formaţie cornoasă ascuţită crescută la vîrful degetelor unor păsări şi mamifere. – 2. Cîrlig, cange. – var. gheară. lat. *ung(u)lāris, al cărui rezultat normal este *înghiare, separat artificial în în ghiare din raţiuni de …   Dicționar Român

  • ghije — ghíje ( ji), s.f. – 1. Pănuşă de porumb. – 2. Coadă verde de nucă. – var. ghij. Origine necunoscută. – Der. ghijură, s.f. (ştiulete de porumb crud); ghija, vb. (a dezghioca, a curăţa de boabe); ghijos, adj. (care are multe foi). cf. gheura.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”