- gealat
- GEALÁT, gealaţi, s.m. 1. (înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (şi violent). – Din tc. cellât.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GEALÁT s. v. călău, gâde.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGEALÁ//T gealatţi m. 1) înv. Persoană care execută condamnaţii la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (şi violent). /<turc. cellâtTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgealát (gealáţi), s.m. – 1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (arg.) Tip, individ. – var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. tc. cellad (Meyer 79; Şeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. sec. XVII.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.