faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… … Dicționar Român
făţare — FĂŢ//ÁRE făţareări f. Loc special amenajat pentru treierat; arie /<lat. facialis Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX făţáre s.f. (reg.) 1. faţă de arie, locul unde se treieră cerealele. 2. faţă de masă; pânzătură, măsăriţă, pomeselnic … Dicționar Român
făţărnicie — FĂŢĂRNICÍE, făţărnicii, s.f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, făţărie. – Făţarnic + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ipocrizie — IPOCRIZÍE, ipocrizii, s.f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, făţărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie. Trimis de gall, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie,… … Dicționar Român