- fărălegi
- fărălegí vb. IV (înv.) a face o fărădelege.Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
fără — FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziţie circumstanţială de mod sau de un infinitiv care îi ţine locul, are valoarea unei negaţii) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziţie concesivă sau de un infinitiv care îi ţine locul)… … Dicționar Român