făcătură

făcătură: FĂCĂTÚRĂ, făcături, s.f. (pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuinţat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + suf. -ătură.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FĂCĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

făcătúră s. f., g.-d. art. făcătúrii; pl. făcătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FĂCĂTÚR//Ă făcăturăi f. pop. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrăjitorie; fermecătorie. /a face + suf. făcăturăătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
făcare — făcáre s.f. (reg.) 1. farmec. 2. facere, făcaş, fapt, făcut, făcătură. Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
prefăcătură — PREFĂCĂTÚRĂ, prefăcături, s.f. (Rar) 1. Prefacere. 2. Prefăcătorie. – Preface + suf. ătură. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98 PREFĂCĂTÚRĂ s. v. duplicitate, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, metamorfozare, metamorfoză, minciună,… … Dicționar Român
vrajă — VRÁJĂ, vrăji, s.f. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuinţate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias