Dicționar Român. 2013.
fâsâială — FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s.f. Faptul de a fâsâi; zgomot şuierător produs de ieşirea unui gaz printr un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [pr.: sâ ia . – var.: fâsăiálă s.f.] – Fâsâi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
fâsăială — FÂSĂIÁLĂ s.f. v. fâsâială. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
fâşăială — FÂŞĂIÁLĂ s.f. v. fâşâială. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
fâsâitură — FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s.f. Fâsâială. [pr.: sâ i . – var.: fâsăitúră s.f.] – Fâsâi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂSÂITÚRĂ s. 1. v. şuierătură. 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (fâsâitură a unui gaz sub presiune.) … Dicționar Român
fosăială — FOSĂIÁLĂ, fosăieli, s.f. Fâsâială. [pr.: să ia ] – Fosăi + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fosăiálă s. f., g. d. art. fosăiélii; pl. fosăiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortogra … Dicționar Român
fâsâit — FÂSÂÍT, fâsâituri, s.n. Fâsâială. [var.: fâsăít s.n.] – v. fâsâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂSÂÍT s. v. fâsâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fâsâít s. n … Dicționar Român
fâşâire — FÂŞÂÍRE, fâşâiri, s.f. Acţiunea de a fâşâi; fâşâială; fâşâit. – v. fâşâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂŞÂÍRE s. v. fâşâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fâşâíre s. f., g. d. art. fâşâírii; … Dicționar Român
fâşâit — FÂŞÂÍT s.n. Faptul de a fâşâi; zgomot produs de frunzele mişcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mişcarea unei ţesături de mătase; fâşâitură. [var.: fâşiít s.n.] – v. fâşâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
gaz — GAZ1 s.n. Ţesătură foarte subţire. – Din fr. gaze. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GAZ2, gaze, s.n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, uşor deformabile şi expansibile, care, din cauza coeziunii… … Dicționar Român
pârţ — PÂRŢ, pârţuri, interj., s.n. 1. interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. s.n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
