anchetare

anchetare
ANCHETÁRE s.f. Acţiunea de a ancheta. – v. ancheta.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ANCHETÁRE s. v. anchetă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

anchetáre s. f., g.-d. art. anchetării; pl. anchetări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANCHETÁRE s.f. Acţiunea de a ancheta. [< ancheta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • anchetă — ANCHÉTĂ, anchete, s.f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s a produs un fapt şi pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare ştiinţifică făcută pe teren. – Din fr. enquête. Trimis de… …   Dicționar Român

  • comandirovcă — COMANDIRÓVCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • instrumentare — INSTRUMENTÁRE s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  instrumentáre s. f., g. d. art. instrumentării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INSTRUMENTÁRE s. f. 1.… …   Dicționar Român

  • mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în …   Dicționar Român

  • mărturisire — MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s.f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susţinere. ♦ spec. Depoziţie făcută de o persoană în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârşită. 2. Destăinuire,… …   Dicționar Român

  • pendinte — PENDÍNTE adj. invar. 1. Care este subordonat cuiva, care depinde de... 2. Care n a fost încă soluţionat, care urmează să fie rezolvat; (despre probleme în litigiu) care este în curs de cercetare, care aşteaptă să fie judecat. – Din lat. pendens,… …   Dicționar Român

  • sprafcă — SPRÁFCĂ, sprafce, s.f. 1. (înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”