Dicționar Român. 2013.
furcă — FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealtă agricolă formată dintr o prăjină de lemn sau de oţel terminată cu doi sau trei dinţi (încovoiaţi), folosită pentru strângerea fânului, clăditul şirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. s expr. Parc ar fi… … Dicționar Român
clacă — CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care ţăranul, fără pământ, era obligat să o presteze în folosul stăpânului de moşie. ♢ expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, de… … Dicționar Român
şezătoare — ŞEZĂTOÁRE s. 1. clacă, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (şezătoare făcută la ţară, în nopţile de iarnă.) 2. întrunire, reuniune. (şezătoare literară.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime şezătoáre s. f … Dicționar Român
şezător — ŞEZĂTÓR, OÁRE, şezători, oare, adj., s.f. 1. adj. (înv.) Care are domiciliul într un loc, care locuieşte în... 2. s.f. Adunare restrânsă la sate în serile de iarnă, la care participanţii lucrează şi totodată petrec, spunând poveşti, glume,… … Dicționar Român
