Dicționar Român. 2013.
furcuţă — FURCÚŢĂ, furcuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui furcă; furchiţă. 2. (reg.) Furculiţă (1). 3. Partea cornoasă a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu vârful înainte, care se află în porţiunea posterioară a tălpii şi care are rolul de a… … Dicționar Român
furcă — FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealtă agricolă formată dintr o prăjină de lemn sau de oţel terminată cu doi sau trei dinţi (încovoiaţi), folosită pentru strângerea fânului, clăditul şirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. s expr. Parc ar fi… … Dicționar Român
