- funda
- FUNDÁ, fundez, vb. I. tranz. A pune bază; a întemeia, a înfiinţa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmaţii, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [var.: fondá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare.Trimis de zaraza_joe, 11.02.2009. Sursa: DEX '98A funda ≠ a lichidaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFUNDÁ vb. v. înfiinţa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefundá vb., ind. prez. 1 sg. fundéz, 3 sg. şi pl. fundeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FUND//Á fundaéz tranz. 1) (întreprinderi, grupuri, publucaţii, teorii etc.) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa. funda o teorie. 2) A face să aibă drept fundament; a baza. /<fr. fonder, lat. fundareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FUNDÁ mă fundaéz intranz. A pune fundament; a se întemeia; a se sprijini; a conta; a se bizui; a se baza. /<fr. fonder, lat. fundareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFUNDÁ vb. I. tr. A pune bazele; a întemeia, a înfiinţa, a institui. [var. fonda vb. I. / < lat. fundare, cf. fr. fonder].Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DNFUNDÁ vb. tr. 1. a pune bazele, a realiza fundaţia. 2. a întemeia afirmaţii, teorii etc. pe argumente, pe probe; a înfiinţa, a institui. (< fr. fonder, lat. fundare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.