frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… … Dicționar Român
nefript — NEFRÍPT, Ă, nefripţi, te, adj. Care nu este (destul de) fript; încă crud. – Ne + fript. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEFRÍPT adj. crud, neprăjit. (Carne nefript.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime nefrípt adj … Dicționar Român
patrician — PATRICIÁN, Ă, patricieni, e, subst. 1. s.m. şi f. (În Roma antică) Membru al comunităţii gentilice, iar mai târziu al aristocraţiei gentilice, care se bucura de toate drepturile şi privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat.… … Dicționar Român
debreţin — DEBREŢÍN, debreţini, s.m. Cârnat preparat dintr un amesec de carne tocată de vită şi de porc, introdus în intestine subţiri de porc şi segmentat prin răsucirea unor bucăţi de circa 10 cm. – Din germ. Debreziner. Trimis de claudia, 13.09.2007.… … Dicționar Român
frigătoare — frigătoáre s.f. (înv.) 1. frigare. 2. tigaie de fript. 3. cuptor (pentru fript, copt). Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pecie — PÉCIE, pecii, s.f. (înv. şi reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă şira spinării). – Din magh. pecsenye. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PÉCIE s. v. peritoneu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
pârpălit — PÂRPĂLÍT, Ă, pârpăliţi, te, adj. Fript sau prăjit în pripă, numai pe deasupra (la frigare, pe jeratic sau la para focului). [var.: perpelít, ă adj.] – v. pârpăli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pârpălít, pârpălítă, adj. (pop.) 1.… … Dicționar Român
rosbif — RÓSBIF, rosbifuri, s.n. Friptură din muşchi de vacă, foarte puţin friptă, aproape crudă la mijloc. – Din fr. rosbif, engl. roast beef. Trimis de romac, 18.02.2004. Sursa: DEX 98 rósbif s. n., pl. rósbifuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
tartar — TARTÁR, tartaruri, s.n. (În mitologia antică) Loc aşezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiţi cei care păcătuiau faţă de zei: (în credinţa creştină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.). Trimis de pan111,… … Dicționar Român
Sarmale — Assiette de sarmale avec mămăligă Autre nom Gălușcă Varză umplută Sarmalute Lieu d origine … Wikipédia en Français