frenezie

FRENEZÍE, frenezii, s.f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ♢ loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie.

Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



frenezíe s. f., art. frenezía, g.-d. art. frenezíei; pl. frenezíi, art. frenezíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FRENEZÍ//E freneziei f. Exaltare violentă; pasiune puternică. [art. frenezia; G.-D. freneziei; Sil. -zi-e] /<fr. frénésie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FRENEZÍE s.f. Excitare excesivă; (p. ext.) pasiune puternică şi violentă. ♢ Cu frenezie = ca în delir; frenetic. [gen. -iei. / cf. fr. frénésie, it. frenesia < gr. phrenesis – tulburare, agitaţie].

Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DN



FRENEZÍE s. f. stare de excitare, de pasiune nestăpânită, violentă. ♦ cu frenezie = frenetic, pasionat. (< fr. frénésie)

Trimis de raduborza, 19.08.2008. Sursa: MDN