franţuzi

franţuzi: FRANŢUZÍ, franţuzesc, vb. IV. refl. (înv. şi fam.) A imita servil obiceiurile franceze, a întrebuinţa în mod nejustificat cuvinte şi expresii franceze. ♦ tranz. A introduce, fără necesitate, în limbă cuvinte şi expresii franceze. – Din franţuz.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

franţuzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. franţuzésc, imperf. 3 sg. franţuzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. franţuzeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FRANŢUZ//Í franţuziésc înv. tranz. fam. 1) (limbi, idiomuri, graiuri) A împestriţa cu expresii şi cuvinte franceze. 2) A face să se franţuzească. /Din franţuz

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE FRANŢUZ//Í mă franţuziésc intranz. A adopta limba, cultura şi obiceiurile francezilor; a deveni asemănător cu francezii. /Din franţuz înv.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

franţuzire — FRANŢUZÍRE, franţuziri, s.f. (Rar) Faptul de a introduce în limbă cuvinte şi expresii franceze inutile şi nepotrivite. – v. franţuzi. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 franţuzíre s. f., g. d. art. franţuzírii; pl. franţuzíri… … Dicționar Român
franţuzit — FRANŢUZÍT, Ă, franţuziţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care imită obiceiurile franceze şi foloseşte, fără a fi necesar, cuvinte şi expresii franceze. – v. franţuzi. Trimis de zaraza joe, 16.01.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
frânc — FRÂNC, Ă, frânci, ce, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – lat. Francus. Trimis de zaraza joe, 19.01.2004. Sursa: DEX 98 frânc s. m., adj. m., pl. frânci; f … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias