Dicționar Român. 2013.
foşnire — FOŞNÍRE, foşniri, s.f. Acţiunea de a foşni şi rezultatul ei; foşnitură, foşnit, foşnet. – v. foşni Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOŞNÍRE s. v. fâşâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime foşníre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
foşnitor — FOŞNITÓR, OÁRE, foşnitori, oare, adj. Care foşneşte. – Foşni + suf. tor. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOŞNITÓR adj. 1. murmurător, sunător, susurător, şopotitor. (Frunze foşnitoroare.) 2. fâşâitor. (Ziar foşnitor.) Trimis de… … Dicționar Român
fâş — FÂŞ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÂŞ2, fâşuri, s.n. 1. Material impermeabil subţire, folosit pentru confecţionarea… … Dicționar Român
fâşâit — FÂŞÂÍT s.n. Faptul de a fâşâi; zgomot produs de frunzele mişcate de vânt, de iarba tăiată de coasă, de hârtia răsfoită, de mişcarea unei ţesături de mătase; fâşâitură. [var.: fâşiít s.n.] – v. fâşâi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
