- fonotecă
- FONOTÉCĂ, fonoteci, s.f. 1. Colecţie de înregistrări sonore pe discuri, pe benzi de magnetofon etc., care se foloseşte la sonorizarea unor producţii artistice (în cinematografie, televiziune, etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care este depozitată (depozita) o astfel de colecţie. – Din fr. phonothèque.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98fonotécă s. f., g.-d. art. fonotécii; pl. fonotéciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFONOTÉ//CĂ fonotecăci f. 1) Colecţie de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice. 2) Local special amenajat, unde este depozitată o astfel de colecţie. /<fr. phonothequeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFONOTÉCĂ s.f. 1. Colecţie de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecţie. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap].Trimis de LauraGellner, 25.06.2006. Sursa: DNFONOTÉCĂ s. f. arhivă de înregistrări sonore (pe discuri, pe benzi). (< fr. phonothèque)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.