fluture

fluture
FLÚTURE, fluturi, s.m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit şi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunţi de culori diferite şi un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. ♢ Compuse: fluture-de-mătase = fluture a cărui larvă produce firele de mătase; vierme-de-mătase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varză = albiliţă; fluture-roşu = fluture cu aripi roşii şi cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae). ♦ fig. (Fam; la pl.) Idei curioase şi extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic şi sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeieşti); fluturaş, paietă. 3. (tehn.) Disc care se roteşte în jurul unui diametru şi care, montat într-o conductă, serveşte la reglarea cantităţii de carburant care intră într-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mişcarea simetrică şi simultană a braţelor, asemănător cu fluturarea unor aripi: probă de înot în care se foloseşte acest procedeu. [var.: flútur s.m.] – Probabil lat. *flutulus. cf. alb. f l u t u r ë.
Trimis de LauraGellner, 14.02.2007. Sursa: DEX '98

FLÚTURE s. 1. (entom.) lepidopter. 2. (entom.) fluture-cap-de-mort (Acherontia atropos) v. cap-de-mort; fluture-de-mătase v. vierme-de-mătase; fluture-de-varză v. albiliţă; fluture-inelat v. inelar; fluture-roşu (Vanessa urticae) = (reg.) urzicar. 3. v. paietă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FLÚTURE s. v. fulg.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FLUTURE-ÁLB s. v. albiliţă, fluture-de-varză.
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Sinonime

flúture s. m., art. flúturele; pl. flúturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

flúture de várză s. m. + prep. + s. f.
Trimis de siveco, 28.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

flúture-róşu s. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FLÚTUR//E fluturei m. 1) Insectă cu corpul alungit, cu patru aripi catifelate (divers şi viu colorate), care, în stadiul larvar, e o omidă. ♢ fluture albastru (sau de varză) fluture de talie medie, a cărui larvă atacă frunzele de varză şi conopidă; albiliţă. 2) la pl. Disc mic, subţire şi lucios (din metal, sticlă etc.), aplicat pe îmbrăcăminte în scopuri decorative; paietă; şic. 3) la pl. fig. Idei stranii. Are fluturei în cap. 4) Procedeu de înot prin care braţele execută o mişcare asemănătoare cu fluturarea aripilor. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • flúture — s. m., art. flúturele; pl. flúturi …   Romanian orthography

  • flutura — FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mişca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. intranz. (reg.; cu determinările din cap… …   Dicționar Român

  • albiliţă — ALBILÍŢĂ, albiliţe, s.f. Fluture alb cu vârful aripilor anterioare negre, a cărui larvă trăieşte pe frunzele de varză şi este foarte stricătoare; fluture de varză, fluture alb (Pieris brassicae). – Alb + suf. iliţă. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

  • amiral — AMIRÁL, amirali, s.m. I. Cel mai mare grad în marina militară, corespunzător gradului de general colonel din armata terestră; persoană care poartă acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale cărui larve trăiesc pe urzici… …   Dicționar Român

  • fluturaş — FLUTURÁŞ, fluturaşi, s.m. 1. Diminutiv al lui fluture; fluturel. 2. (La pl.) Fluture (2). 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască, să rectifice sau să completeze un pasaj dintr o lucrare. – Fluture + suf. aş. Trimis de… …   Dicționar Român

  • papilionaceu — PAPILIONACÉU, ÉE, papilionacei, cee, s.f., adj. 1. s.f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (şi la sg.) plantă din această familie. 2. adj. (Despre corola …   Dicționar Român

  • strigă — STRÍGĂ, strigi, s.f. 1. (În superstiţii) Fiinţă imaginară închipuită ca o femeie care chinuieşte copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă roşcată, cu pete brun închis, care se hrăneşte mai ales cu… …   Dicționar Român

  • găselniţă — GĂSÉLNIŢĂ1, găselniţe, s.f. Fluture mic, de culoare roşie cenuşie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia stupilor (Galleria melonella). – Din bg. găsenica omidă (după derivatele în elniţă). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • inelar — INELÁR, Ă, inelari, e, adj., s.m., s.n. 1. adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. s.m. Fluture dăunător, de culoare galbenă cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi şi ale stejarilor şi a cărui larvă provoacă …   Dicționar Român

  • papion — PAPIÓN, papioane, s.n. Un fel de cravată bărbătească, înnodată în forma unor aripi de fluture. [pr.: pi on] – Din fr. papillon. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  papión (câine) s. m. (sil. pi on), pl. papióni Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”