- fluctua
- FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.Trimis de LauraGellner, 14.05.2004. Sursa: DEX '98FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (fluctua mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a şovăi. (Uzul fluctua încă între cei doi termeni.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. fluctueáză, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. fluctuéze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FLUCTU//Á pers. 3 fluctuaeáză intranz. şi fig. A fi în continuă mişcare şi schimbare; a vădi inconsistenţă. Cadrele fluctuaează. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.