fleancă — FLEÁNCĂ s.f. (fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ♢ expr. Tine ţi (sau închide ţi, tacă ţi) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [var.: fleoáncă, fleoárcă s.f.] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FLEÁNCĂ … Dicționar Român
clonţ — CLONŢ, clonţuri, s.n. (pop.) Cioc; plisc. ♦ fig. Bărbie. ♦ fig. (fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – cf. bg. k l j u n e c. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLONŢ s … Dicționar Român
fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
fleură — fléură, fléuri, s.f. (reg.) 1. gaură, cavitate. 2. gură, fleoancă. 3. gură rea, gură spartă, palavragiu. Trimis de blaurb, 10.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român