- fioritură
- FIORITÚRĂ, fiorituri, s.f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obişnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseţa. [pr.: fi-o-] – Din it. fioritura.Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX '98fioritúră s. f. (sil. fio-), g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFIORITÚR//Ă fioriturăi f. 1) mai ales la pl. Ornament muzical constând din alternarea rapidă (şi repetată) a unor sunete de scurtă durată. 2) fig. rar Element care înfrumuseţează ceva; înfloritură; ornament. [Sil. fi-o-] /<it. fiorituraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFIORITÚRĂ s.f. (muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului; înfloritură. [pron. fio-. / < it. fioritura].Trimis de LauraGellner, 23.06.2006. Sursa: DNFIORITÚRĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.