- fierbătoare
- fierbătoáre, fierbătóri, s.f. (reg.) 1. (înv.) lichid în fierbere; clocot, fierbere. 2. despărţitură în stână unde se fierbe urda.Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
fierbător — FIERBĂTÓR, (1) fierbători, s.m., (2) fierbătoare, s.n. 1. s.m. Muncitor industrial care execută operaţiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. s.n. (tehn.) Aparat care serveşte la fierberea unor lichide;… … Dicționar Român
fierbãtór — I. (persoanã) s. m. (sil. fier ), pl. fierbãtóri II. (aparat) s. n. (sil. fier ), pl. fierbãtoáre … Romanian orthography
acvatubular — ACVATUBULÁR, Ă, acvatubulari, e, adj. (Despre cazane de abur) În care apa circulă prin ţevi fierbătoare, încălzite la exterior de agentul de încălzire. – Din fr. acquatubulaire. Trimis de ana zecheru, 09.08.2002. Sursa: DEX 98 acvatubulár adj.… … Dicționar Român
fierbe — FIÉRBE, fierb, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acţiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafaţă. ♢ intranz.… … Dicționar Român
ipsos — ÍPSOS s.n. Praf alb obţinut prin deshidratarea totală sau parţială a ghipsului măcinat şi încălzit în fierbătoare speciale, folosit ca liant. – Din ngr. ghípsos. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÍPSOS s. v. ghips. Trimis de siveco,… … Dicționar Român