amprentă — AMPRÉNTĂ, amprente, s.f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafaţă (plastică). ♢ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafaţă şi care servesc la identificarea autorului unei infracţiuni. Amprentă vocală = ansamblu… … Dicționar Român
ampréntã — s. f., g. d. art. ampréntei; pl. amprénte … Romanian orthography
digital — DIGITÁL, Ă, digitali, e, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine degetelor, care se referă la degete. Amprentă digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafaţa interioară a vârfului degetelor de la mână. 2. adj. (Cib (cibernetic).) Care… … Dicționar Român
plantogramă — PLANTOGRÁMĂ, plantograme, s.f. (med.) Amprentă a tălpii piciorului în poziţie ortostatică. – Din fr. plantogramme. Trimis de cata, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 plantográmă s. f., pl. plantográme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
amprentare — amprentáre s. f., g. d. art. amprentării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AMPRENTÁRE s.f. Acţiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [< amprenta]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
bobscat — BOB SCAT s.n. (Jaz) Scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă. [< americ. bob skate]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… … Dicționar Român
contraamprentă — CONTRAAMPRÉNTĂ s.f. Amprentă luată după o primă amprentă. [pron. tra am . / cf. fr. contre empreinte]. Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
deget — DEGET, degete, s.n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârşeşte mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget şi ţi ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână şi nu seamănă unul… … Dicționar Român
pecete — PECÉTE, peceţi, s.f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafaţă este gravată o monogramă, o emblemă etc. şi care, aplicată pe ceară roşie sau cu tuş pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de … Dicționar Român
urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare … Dicționar Român
