fermentare

fermentare
FERMENTÁRE, fermentări, s.f. Acţiunea de a fermenta şi rezultatul ei; fermentaţie. – v. fermenta.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FERMENTÁRE s. 1. v. fermentaţie. 2. fermentaţie, (pop.) dospire. (fermentare unei substanţe.) 3. v. alterare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fermentáre s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FERMENTÁRE s.f. Acţiunea de a fermenta şi rezultatul ei; fermentaţie, fermentat. [< fermenta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • fermentare — v. intr. [dal lat. fermentare ] (io ferménto, ecc.; aus. avere ). 1. (biochim.) [subire un processo di fermentazione: il mosto sta fermentando ] ▶◀ ‖ Ⓖ ribollire. 2. (fig.) [di pensieri, sentimenti, maturare arrivando sul punto di esplodere:… …   Enciclopedia Italiana

  • fermentare — fer·men·tà·re v.intr. e tr. (io ferménto) CO 1. v.intr. (avere) subire un processo di fermentazione: far fermentare il mosto 2. v.intr. (avere) fig., essere in una condizione di grave turbamento morale: gli animi fermentavano | di sentimenti,… …   Dizionario italiano

  • fermentare — A v. intr. 1. essere in fermentazione, bollire, ribollire CONTR. sbollire 2. (fig., di animo, di mente, ecc.) essere agitato, essere in subbuglio, agitarsi, turbarsi, commuoversi CONTR. calmarsi, placarsi, quietarsi 3. (di pasta) lievitare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • fermentare — {{hw}}{{fermentare}}{{/hw}}A v. intr.  (io fermento ; aus. avere ) 1 Essere in fermentazione: l uva nel tino fermenta. 2 (fig.) Essere agitato, in subbuglio: gli anni fermentano. 3 Lievitare, detto della pasta. B v. tr. Sottoporre una sostanza… …   Enciclopedia di italiano

  • fermenter — [ fɛrmɑ̃te ] v. intr. <conjug. : 1> • 1270; bas lat. fermentare, de fervere « bouillir » 1 ♦ Être en fermentation. Pâte à pain qui fermente. ⇒ 1. lever. Le moût de raisin fermente dans la cuve. Faire fermenter une substance, la soumettre au …   Encyclopédie Universelle

  • fermentaţie — FERMENTÁŢIE, fermentaţii, s.f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanţelor organice sub acţiunea fermenţilor produşi de microorganisme; fermentare. ♦ Substanţă fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio. Trimis… …   Dicționar Român

  • ФЕРМЕНТАЦИЯ — (ново лат. fermentatio, от лат. fermentum закваска). Брожение. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ФЕРМЕНТАЦИЯ брожение. Полный словарь иностранных слов, вошедших в употребление в русском языке. Попов М …   Словарь иностранных слов русского языка

  • fermenta — FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. intranz. A se afla în stare de fermentaţie, transformându se în alte substanţe sau descompunându se, alterându se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • fermentograf — fermentográf s. n., pl. fermentográfe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FERMENTOGRÁF fermentografe n. Aparat pentru înregistrarea puterii de fermentare a unui aluat. /<fr. fermentographe Trimis de siveco, 22.08.2004.… …   Dicționar Român

  • trapist — TRAPÍST, (1) trapişti, s.m. (2) (rar) trapiste, s.n. 1. s.m. Membru al unui ordin călugăresc catolic. 2. s.n. Brânză fabricată (odinioară numai de trapişti 1) după un procedeu special de fermentare. [var.: (2) trapístă s.f.] – Din fr. trappiste …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”