feri

FERÍ, feresc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greşeală, de un risc; a (se) apăra. ♢ absol. (În construcţii exclamative) Doamne fereşte! Ferească Dumnezeu! ♦ refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. refl. şi tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 09.05.2004. Sursa: DEX '98



FERÍ vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te feri de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se feri să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă feri să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (feri din calea lui!) 7. a-şi ascunde. (A-şi feri ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a feri repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se feri de cuvintele abstracte.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



FERÍ vb. v. respecta, ţine.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ferí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fereáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A FER//Í feriésc tranz. (fiinţe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE FER//Í mă feriésc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FERI- v. fero-.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ferí (ferésc, ferít), vb. – 1. A ţine, a respecta. – 2. (înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (înv.) A păstra, a menţine. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (refl.) A se feri. – 9. (refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de "a ţine, a respecta" în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicaţii sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 şi X, 66); din lat. *fērῑre "a sărbători", der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la "a ţine, a respecta", la "a sărbători" se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s.f. (acţiunea de a se feri; refugiu); ferinţă, s.f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s.f. (Trans., adăpost).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



FERI- elem. "fier (trivalent)", "feruginos". (< fr. ferri-, cf. lat. ferrum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN