fecundáţie — s. f. (sil. ţi e), art. fecundáţia (sil. ţi a), g. d. art. fecundáţiei; pl. fecundáţii, art. fecundáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
fecundare — FECUNDÁRE, fecundări, s.f. Acţiunea de a fecunda şi rezultatul ei; fecundaţie, fecundat1. – v. fecunda. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FECUNDÁRE s. v. fecundaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fecundáre s. f … Dicționar Român
mascul — MASCÚL, Ă, masculi, e, s.m., adj. 1. s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. adj. (Despre flori şi despre părţi ale lor) Care conţine elemente de fecundaţie. – Din lat. masculus, it. masculo. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
ovar — OVÁR, ovare, s.n. 1. Fiecare dintre cele două glande de reproducere ale femelei, care conţine celulele germinative şi ovulele. 2. (bot.) Partea inferioară a pistilului, formată din carpele, care conţine ovulele şi care, după fecundaţie, se… … Dicționar Român
agamie — AGAMÍE f. Înmulţire asexuată care nu implică fecundaţia. /<fr. agamie Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX AGAMÍE s.f. (biol.) Tip de înmulţire asexuată care nu implică un proces de fecundaţie. [gen. iei. / cf. fr. agamie … Dicționar Român
asexuat — ASEXUÁT, Ă, asexuaţi, te, adj. (Despre plante şi animale) Care nu are caractere de apartenenţă la unul dintre sexe. ♢ Reproducere asexuată = reproducere prin spori sau prin diviziune. [pr.: xu at] – Din fr. asexué. Trimis de cata, 13.09.2007.… … Dicționar Român
autogamie — AUTOGAMÍE s.f. Fecundaţie a florilor unei plante prin polenul produs în aceeaşi floare. [pr.: a u ] – Din fr. autogamie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AUTOGAMÍE s. v. autofecundare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
citogamie — CITOGAMÍE, citogamii, s.f. (biol.) Fuzionare a gameţilor în cadrul fecundaţiei. – Din engl. cytogamy. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CITOGAMÍE s.f. (biol.) Fuzionarea gameţilor în cadrul procesului de fecundaţie. [gen. iei. / cf … Dicționar Român
conjugare — CONJUGÁRE, conjugări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conjuga şi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. fig. Îmbinare, împletire. 4. (biol.) Forma cea mai… … Dicționar Român
fecunda — FECUNDÁ, fecundez, vb. I. tranz. A provoca o fecundaţie, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoşul fecunda găina.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
