fabulaţie

fabulaţie
FABULÁŢIE, fabulaţii, s.f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulaţie. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio.
Trimis de LauraGellner, 04.05.2004. Sursa: DEX '98

FABULÁŢIE s. v. acţiune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fabuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fabuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fabuláţiei; pl. fabuláţii, art. fabuláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FABULÁŢI//E fabulaţiei f. 1) rar v. AFABULAŢIE. 2) Figură retorică care constă în prezentarea unor fapte imaginare drept reale. /<fr. fabulation, lat. fabulatio, fabulaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FABULÁŢIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulaţie. [gen. -iei, var. fabulaţiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio].
Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN

FABULÁŢIE s. f. 1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună. 2. povestire alegorică. 3. afabulaţie. (< fr. fabulation, lat. fabulatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • fabuláţie — s. f. (sil. ţi e), art. fabuláţia (sil. ţi a), g. d. art. fabuláţiei; pl. fabuláţii, art. fabuláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • acţiune — ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune =… …   Dicționar Român

  • afabulaţie — AFABULÁŢIE s.f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulaţie. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio. Trimis de ana zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX 98  AFABULÁŢIE… …   Dicționar Român

  • confabulaţie — CONFABULÁŢIE, confabulaţii s.f. Simptom în unele boli mintale, care constă în prezentarea inconştientă a unor fapte imaginare; mitomanie. – Din fr. confabulation. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  CONFABULÁŢIE s. v. mitomanie. Trimis… …   Dicționar Român

  • fabulatoriu — adj. m., f. sg. fabulatórie, pl. m. şi f. fabulatórii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FABULATÓRIU, IE adj. referitor la fabulaţie; care fabulează. (< …   Dicționar Român

  • fabulaţiune — FABULAŢIÚNE s.f. v. fabulaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • fabulă — FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor şi lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le… …   Dicționar Român

  • mito — Element prim de compunere savantă cu sensul de fir , filament . [< fr. mito , cf. gr. mitos – fir]. Trimis de LauraGellner, 13.06.2005. Sursa: DN  MITO1 elem. fir, filament , mitoză . (< fr. mito , cf. gr. mitos) Trimis de raduborza, 15.09 …   Dicționar Român

  • tramă — TRÁMĂ, trame, s.f. Fir de mătase, relativ gros şi afânat, întrebuinţat în urzeala sau în bătătura unor ţesături. ♦ fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ fig. (livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”