extracţie

extracţie
EXTRÁCŢIE, extracţii, s.f. 1. Extragere. 2. Operaţie de aducere la suprafaţă a minereului, a materialelor şi a personalului, prin puţuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei. 3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism; spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte. 4. (livr.) Origine, provenienţă. – Din fr. extraction, lat. extractio.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

EXTRÁCŢIE s. extragere, scoatere. (extracţie unui dinte.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

EXTRÁCŢIE s. v. naştere, obârşie, origine, provenienţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

extrácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. extrácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. extrácţiei; pl. extrácţii, art. extrácţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXTRÁCŢI//E extracţiei f. 1) Proces, operaţie de extragere (a minereurilor). 2) chim. Operaţie de separare a unui component dintr-un amestec. 3) Extragere a unui dinte sau a unui corp străin din organism. [G.-D. extracţiei; Sil. ex-trac-ţi-e] /<fr. extraction
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXTRÁCŢIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, provenienţă. [gen. -iei, var. extracţiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

EXTRÁCŢIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, provenienţă. (< fr. extraction, lat. extractio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • extrácţie — s. f. (sil. ţi e), art. extrácţia (sil. ţi a), g. d. art. extrácţiei; pl. extrácţii, art. extrácţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • tubing — TÚBING, tubinguri, s.n. Ţeavă din coloana de extracţie de la sondele petroliere. – Din germ. Tubbing. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  TÚBING s. (ind.) coloană de extracţie, ţeavă de extracţie. Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • ţeavă — ŢEÁVĂ, ţevi, s.f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică şi goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură şi având… …   Dicționar Român

  • contrafort — CONTRAFÓRT, contraforturi, s.n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid şi care serveşte la mărirea rezistenţei lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn… …   Dicționar Român

  • extragere — EXTRÁGERE, extrageri, s.f. Acţiunea de a extrage şi rezultatul ei; extracţie. – v. extrage. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  EXTRÁGERE s. 1. v. extracţie. 2. scoatere, (pop.) tragere. (extragere glonţului prin operaţie.) 3. exploatare …   Dicționar Român

  • coloană — COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr un edificiu sau să l înfrumuseţeze. ♦ (anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a… …   Dicționar Român

  • cordaj — CORDÁJ, cordaje, s.n. 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor şi parâmelor unei corăbii. 2. Ansamblu de operaţii efectuate de o maşină de extracţie în timpul unei curse a coliviilor în puţul de mină. – Din fr. cordage. Trimis de viomih, 06.05.2004.… …   Dicționar Român

  • delivrenţă — DELIVRÉNŢĂ s.f. Expulsie sau extracţie a placentei după expulzarea fătului. [cf. fr. délivrance]. Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN  DELIVRÉNŢĂ s. f. expulsie sau extracţie a placentei după expulzarea fătului. (< fr. délivrance)… …   Dicționar Român

  • godevil — GODEVÍL, godeviluri, s.n. Dispozitiv pentru ghidarea (ghida) unui instrument sau a unui aparat în interiorul ţevilor de extracţie sau în interiorul unor conducte la exploatările petroliere. [var.: godavíl s.n.] – Din engl. go devil. Trimis de… …   Dicționar Român

  • turn — TURN, turnuri, s.n. 1. Construcţie prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcţii. ♢ Turn de răcire = construcţie de lemn, de piatră, de beton… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”