turn

TURN, turnuri, s.n. 1. Construcţie prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcţii. ♢ Turn de răcire = construcţie de lemn, de piatră, de beton armat etc. în care apa dintr-o instalaţie termică complexă cedează o anumită cantitate de căldură, transmiţând-o aerului înconjurător. Turn de sondă = turlă (2). Turn de extracţie = construcţie de suprafaţă situată deasupra gurii unui puţ de mină şi prevăzută cu diverse utilaje. Turn de apă = castel de apă. ♢ expr. Turn de fildeş, denumeşte izolarea de viaţă, de realităţile înconjurătoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Coş de fabrică. 2. Tură². – Din germ. Turm.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TURN s. 1. foişor. (turn de pază.) 2. (ind.) turn de sondă v. turlă. 3. v. tură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



turn s. n., pl. túrnuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TURN turnuri n. 1) Construcţie înaltă cu secţiune transversală mică, ridicată separat sau în cadrul unui complex arhitectural. ♢ turn de apă turn folosit drept rezervor de apă. turn de răcire răcitor de apă dintr-un circuit închis al unei instalaţii termice. turn de fildeş simbol al izolării de realitate. 2) Piesă la jocul de şah reprezentând un turn crenelat care poate fi mişcat numai în linie dreaptă şi în două direcţii; tură. /<germ. Turm

Trimis de siveco, 11.11.2007. Sursa: NODEX



TURN¹ s.n. 1. Construcţie de zidărie, de beton etc., de înălţime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susţinut de patru arce mari şi străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalţă deasupra careului transeptului; turn de fildeş = expresie arătând izolarea unui scriitor, artist etc., de realităţile înconjurătoare. 2. (Şah) Tură². [< germ. Turm].

Trimis de LauraGellner, 11.11.2007. Sursa: DN



TURN² s.n. (geol.) Formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, formată din calcare, conglomerate şi alte roci. [cf. germ. Turm, fr. tour].

Trimis de LauraGellner, 11.11.2007. Sursa: DN



TURN¹ s. n. 1. construcţie de zidărie, de beton etc., de înălţime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. o turn -lanternă = turn susţinut de patru arce mari şi străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalţă deasupra careului transeptului; (tehn.) turn de extracţie = construcţie deasupra gurii unui puţ de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puţ; turn de control = construcţie foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; turn de fildeş = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realităţile înconjurătoare. 2. tură². (< germ. Turm)

Trimis de raduborza, 11.11.2007. Sursa: MDN



TURN² s. n. formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, din calcare, conglomerate şi alte roci. (< germ. Turm, fr. tour)

Trimis de raduborza, 11.11.2007. Sursa: MDN



turn (-nuri), s.n. – 1. Construcţie prismatică sau cilindrică mai înaltă decît construcţiile din jur. – 2. Tură, piesă de şah. germ. Turm, prin intermediul săs. Turn (Cihac, II, 428; Borcea 215; Tiktin), cf. sb. torm, turan, slov. turen, mag. toron(y).

Trimis de blaurb, 10.04.2009. Sursa: DER