exordiu

exordiu: EXÓRDIU, exordii, s.n. Prima parte a unui discurs, care, enunţând sumar conţinutul acestuia, urmăreşte câştigarea atenţiei şi bunăvoinţei auditoriului; p. ext. introducere, prefaţă la o carte, la un articol etc. – Din lat. exordium.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

exórdiu s. n. [-diu pron. -diu], art. exórdiul; pl. exórdii, art. exórdiile (sil. -di-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXÓRDIU s.n. (lit.) Prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefaţă. [pron. -diu. / cf. fr. exorde, lat. exordium].

Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN

EXÓRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefaţă. (< lat. exordium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

preambul — PREAMBÚL, preambuluri, s.n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefaţă, cuvânt înainte. ♦ fig. Ceea ce… … Dicționar Român
esordio — e·sòr·dio s.m. 1a. TS ret. prima parte dell orazione | CO estens., parte introduttiva o iniziale di un discorso, di uno scritto: l esordio di un racconto, di un poema, dopo un lungo esordio ci espresse il suo progetto Sinonimi: introduzione,… … Dizionario italiano
prolegomenon — pl. prologomena s.n. un eseu sau o discuţie critică menită să introducă şi să interpreteze scopul şi obiectivele unei lucrări de mari dimensiuni (un tratat sau o carte); introducere, preambul, prefaţă, preludiu, prolog, exordiu. [< participiul … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias