EXCITARE — proprie ex sede sua citare ac movere est. Mart. de illo, qui ab Equestribus surgere iussus est, l. 5. Epigr. 14. cuius epigraphe de Manneio. Pis excitatus ter que transtulit castra. Hinc excitare leporem, in re Venatoria, canes dicuntur, quem de… … Hofmann J. Lexicon universale
excitare — index evoke, inspire, spirit, stimulate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 … Law dictionary
Excitare fluctus im simpulo. — См. Буря в стакане воды … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
Studium Excitare — is a quarterly academic journal dedicated to the translation of confessional Lutheran writings, focusing on the teaching of today s Wisconsin Evangelical Lutheran Synod. Studium Excitare is published by the students and alumni of the confessional … Wikipedia
Non posse videtur muscam excitare. — См. Мухи не обидит … Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)
exciter — [ ɛksite ] v. tr. <conjug. : 1> • esciter XIIe; lat. excitare « mettre en mouvement », de ex et ciere 1 ♦ Faire naître, provoquer (une réaction physique, ou psychologique). ⇒ animer, appeler, 1. causer, éveiller, provoquer, susciter (cf.… … Encyclopédie Universelle
excita — EXCITÁ, excit, vb. I. tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acţiune a unei celule, a unui ţesut sau a unui organ. 2. A aţâţa, a întărâta. ♦ A provoca, a stârni o senzaţie, un sentiment. 3. A produce un câmp … Dicționar Român
excitaţie — EXCITÁŢIE, excitaţii, s.f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcţională (contracţie, secreţie sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui ţesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern… … Dicționar Român
excitar — (Del lat. excitare, despertar, excitar.) ► verbo transitivo 1 Hacer que una actividad o un sentimiento se produzca o sea más intenso: ■ tanto misterio excita mi curiosidad. SINÓNIMO activar estimular suscitar ► verbo transitivo/ pronominal 2… … Enciclopedia Universal
frenezie — FRENEZÍE, frenezii, s.f. Stare de excitare excesivă, de pasiune nestăpânită, violentă. ♢ loc. adv. Cu frenezie = ca în delir; frenetic, pasionat. – din fr. frénésie. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 frenezíe s. f., art. frenezía … Dicționar Român